(SCOPE) Povestea ta din practica de vara

Ovidiu Mitu, student in anul al IV-lea la Facultea de Medicina din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie "Gr.T.Popa" din Iasi (UMF Iasi) si a avut ocazia sa faca practica intr-un spital din Brazilia. Cititi povestea lui Ovidiu in randurile urmatoare:

"In Brazilia, am plecat prin intermediul programului de schimburi din cadrul IFMSA (International Federation of Medical Students Asscociations) – SCOPE (Standing Committee on Professional Exchange). Astfel, in urma concursului de dosare de la Iasi, m-am ales cu o bursa pe luna august 2009 in Brazilia.

De ce Brazilia? Am vrut sa descopar un alt sistem medical. Despre unele sisteme medicale din Europa am mai auzit si sunt mai usor de ajuns la ele. Insa, a merge asa departe, intr-o alta civilizatie si cultura este un lucru pe care nu poti sa-l faci de multe ori in viata. Am profitat de oportunitate pentru a descoperi alt sistem medical si alt mod de a trai. Cand spui Brazilia intelegi pofta de viata, frumusete si sanatate.

Sistemul medical de acolo este si nu este asa de diferit fata de cel din Romania. Eu am facut practica timp de o luna in clinica de cardiologie al celui mai mare spital din Belo Horizonte (al treilea oras ca marime al Braziliei).

Desi am facut si in Iasi multa practica pe cardiologie, pot spune ca in Brazilia ai cu adevarat ce invata.

Ca si spital, nu arata mai bine decat majoritatea spitalelor de la noi, in afara faptului ca este o cladire imensa structurata pe 12 etaje, care cuprinde aproape toate specialitatile medicale. Conditiile spitalicesti nu se deosebesc de cele de la noi si pot spune ca unele saloane aratau chiar mai neingrijite decat la noi.

Etiopatologia din Brazilia, diferita de cea din Romania

Faptul ca etiopatologia lor cardiaca este diferita decat cea din Romania si din Europa a fost, probabil, cel mai bun lucru, deoarece am avut posibilitatea sa vad multi pacienti cu diverse boli care la noi sunt rare. De exemplu, la ei se intalneste deseori diagnosticul de reumatism articular acut si boala Chagas (din cauza saraciei excesive si a climatului subtropical), care conduc la afectiuni si boli cardiace grave (stenoze si insuficiente mitrale, aortice). In cadrul practicii, am avut oportunitatea sa ascult si sa inteleg sufluri cardiace si diverse complicatii care la noi se intalnesc mult mai rar.

Unul dintre lucrurile care m-au surprins intr-un mod foarte placut a fost colaborarea si deschiderea pe care o au medicii de acolo. Rezidentii sunt pe acelasi picior cu profesorii in ceea ce priveste exprimarea opiniilor. In Europa, in general, exista o ierarhie si un respect prea exagerat pe care cei tineri il au fata de cei mai in varsta. Acolo, atunci cand era vorba de o problema medicala sau de orice altceva, rezidentii si doctorii tineri isi puteau spune punctul de vedere fara sa le fie teama sau rusine ca ar putea gresi, iar profesorii colaborau cu ei fara nici o retinere si ii tratau ca pe niste parteneri egali si nu ca pe subordonati.

In ceea ce ma priveste, amabilitatea din partea lor a fost maxima. Tot timpul am stat in preajma rezidentilor si a doctorilor, iar ei imi aratau si imi explicau cu multa bunavointa. Inca de la inceput am observat dorinta lor de a ma invata, prin faptul ca mi-au facut un program special pe zile. Astfel, am putut ajunge si asista la o gama foarte larga de tehnici cardiologice (ecocardiografie, operatii de peace-maker, proceduri de hemodinamica, teste de efort, consultatii pre si post-operatorii la pacienti cu transplanturi de inima sau alte interventii chirurgicale pe cord). Aceste lucruri m-au ajutat enorm sa-mi formez o imagine de ansamblu asupra complexitatii cardiologiei.

"Imi venea greu sa comunic cu pacientii"

De asemenea, desi imi venea foarte greu sa comunic cu pacientii, doctorii erau foarte deschisi si amabili in discutia mea cu bolnavii, ei deveneau practic niste traducatori. Desi timpul lor era limitat si aglomerat, niciodata nu s-au grabit, scopul lor fiind ca eu sa inteleg si sa acumulez cat mai multe cunostinte. Ma lasau mai intai pe mine sa examinez pacientul, iar dupa ce puneam eu un diagnostic vedeau si ei daca este corect sau daca am gresit.

La sfarsitul fiecarei consultatii, ieseam cu cate un lucru nou invatat. Mergeam la spital in fiecare zi de la ora 7.30 pana la 13.00, dupa care aveam o pauza de o ora, pentru ca apoi sa stau de la 14.00 inca trei, patru ore (de cateva ori am stat si pana pe la 7 seara). Nu eram obligat sa merg tot timpul, nu ma controla nimeni, insa caldura si felul lor de a fi, ma faceau sa-mi doresc sa stau cat mai mult in preajma lor.

Per total, aceasta a fost o experinta extraordinara, pe care as recomanda-o tuturor studentilor la medicina. A face practica intr-o alta tara, nu neaparat una asa indepartata, te ajuta sa-ti largesti foarte mult orizontul cunoasterii si sa-ti creezi o imagine de ansamblu asupra tarii respective precum si asupra nivelului la care se afla Romania si sistemul nostru medical".