Herta Muller a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură

Scriitoarea germană, de origine română, Herta Muller este câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură de anul acesta, a anunţat ieri Academia Regală de Ştiinţe a Suediei. Iată că în anul în care se împlinesc 20 de ani de la căderea regimului comunist, o autoare persecutată de Securitate pentru criticile aduse public dictaturii din România primeşte o valoroasă recunoaştere a talentului său.
Herta Muller este cel de-al treilea câştigător de origine română al unui Premiu Nobel. Astfel, Elie (Eliezer) Wiesel, născut la 30 septembrie 1928, la Sighetu Marmaţiei, scriitor şi ziarist în limbile franceză, engleză, idiş şi ebraică, eseist şi filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului şi supravieţuitor al Holocaustului, a fost distins în anul 1986 cu Premiul Nobel pentru Pace. În 1974, regretatul George Emil Palade, născut la 19 noiembrie 1912, la Iaşi, medic şi om de ştiinţă stabilit în America, specialist în domeniul biologiei celulare, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină.
Anul acesta, comitetul Nobel a decis să-i acorde Premiul Nobel pentru Literatură autoarei de origine română, în vârstă de 56 de ani, pentru "concentraţia poeziei şi francheţea prozei care descrie viaţa celor dezrădăcinaţi". De-a lungul timpului, pe lista candidaţilor la premiul Academiei Suedeze s-au regăsit şi nume precum Lucian Blaga, Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. Între 1993-2000, Centrul PEN Român, condus de Ana Blandiana, i-a propus pentru Premiul Nobel pe Eugen Ionesco (în 1993 şi 1994), Emil Cioran (în 1995) şi Gellu Naum (în 2000).
12 LAUREATE ÎN 108 ANI
Născută la 17 august 1953 într-o familie de şvabi din Niţchidorf, localitate din judeţul Timiş, Herta Muller este cea de-a 12-a femeie care primeşte Premiul Nobel pentru Literatură, distincţii care au început să fie acordate în anul 1901. Astfel, Selma Lagerlof a primit Nobelul în 1909, apoi Grazia Deledda (1926), Sigrid Undset (1928), Pearl Buck (1938), Gabriela Mistral (1945), Nelly Sachs (1966), Nadine Gordimer (1991), Toni Morrison (1993), Wislawa Szymborska (1996), Elfriede Jelinek (2004) şi Doris Lessing (2007).
Scriitoarea născută în România s-a numărat începând din anul 1999 printre favoriţii la obţinerea râvnitului premiu, anul acesta fiind unul dintre numele vehiculate cel mai des.
De altfel, în clasamentul dat publicităţii de casele de pariuri cu o zi înaintea anunţării câştigătorilor, Herta Muller urcase pe locul patru în topul preferinţelor, după israelianul Amos Oz, algeriana Assia Djebar, autoarea americană Joyce Carol Oates, şi la egalitate cu scriitorul american Philip Roth. Anul trecut, laureat a fost francezul Jean-Marie Gustave Le Clézio, "scriitorul desprinderii, al aventurii poetice şi extazului senzual, exploratorul unei lumi umane aflate deasupra şi dedesubtul civilizaţiei predominante", după cum era prezentat de comitetul Nobel la acel moment.
Critici la adresa dictaturii
Tatăl scriitoarei Herta Muller a luptat în armata Waffen-SS, în timpul celui de-al doilea război mondial, iar mama autoarei a fost deportată la 1945, asemeni multor alţi români germani, în Uniunea Sovietică, unde a petrecut cinci ani într-un lagăr de muncă în Ucraina. între 1973-1976, Muller a studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara. în această perioadă a fost asociată cu Aktionsgruppe Banat, un cerc de tineri autori de limbă germană, care, în opoziţie cu dictatura lui Ceauşescu, a căutat libertatea de exprimare. După terminarea studiilor, Herta Muller a lucrat ca traducător la o fabrică de maşini, în perioada 1977-1979, fiind concediată în momentul în care a refuzat să devină informator pentru Poliţia secretă din România. Refuzul său a fost urmat de hărţuirea constantă din partea Securitatăţii. În anul 1982, Herta Muller debuta cu o colecţie de povestiri, intitulată "Niederungen" ("Ţinuturile joase"), volum cenzurat în România. Doi ani mai târziu, publica versiunea necenzurată a cărţii în Germania şi, în acelaşi an, volumul "Drückender Tango", în România. În cele două scrieri, Herta Muller descrie corupţia, intoleranţa şi represiunea dintr-un mic sat de limbă germană. Urmare a criticilor pe care tânăra autoare le aducea public dictaturii din România, cărţile i-au fost oprite de la publicare. Astfel încât în anul 1987 Muller emigra în Germania împreună cu soţul ei, scriitorul Richard Wagner. În prezent, Herta Muller trăieşte în Berlin. Din 1995, ea este membră a Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în Darmstadt. Romanele "Der Fuchs war damals schon der Jäger" (1992), "Herztier" (1994), "In der Falle" (1996) şi "Heute wär ich mir lieber nicht begegnet" (1997) oferă un portret al vieţii sale zilnice sub dictatura ceauşistă. De-a lungul timpului a fost distinsă cu numeroase premii germane şi internaţionale. Printre acestea se numără premiile Ricarda Huch (1987), Kleist (1994) şi Joseph Breitbach (2003), premiul european Aristeion (1995) şi cel internaţional - "IMPAC Dublin" Literary Award (1998). în România, la Editura Polirom, i-au apărut volumele "Regele se-nclină şi ucide", "Este sau nu este Ion" şi "Animalul inimii". Din 1999 a fost nominalizată de trei ori, din partea Germaniei, pe lista de propuneri pentru Premiul Nobel pentru literatură.
Asculta un fragment audio: Herta Muller, „Este sau nu este Ion":
Volumul „Este sau nu este Ion" reuneste poezii scrise de Herta Muller folosind cuvinte decupate din reviste, cu precadere din Plai cu boi: texte vaporoase, suprarealiste, jucause. Un deliciu literar si vizual, poeme si colaje simultan, un volum care se cere nu numai citit, ci si privit. Este prima carte scrisa in romana a autoarei de la plecarea in 1987 in Germania. Cartea este insotita de un CD audio continind poeziile in lectura autoarei, realizat in colaborare cu sectia romana a Deutsche Welle